26 octombrie 2026
Ipoteza noastră pentru piața industrială este pe cât de simplă, pe atât de incomodă pentru managerii de producție din România. Atunci când se discută despre inteligența artificială în fabrici, atenția se îndreaptă instinctiv către calendare legislative, ghiduri comunitare de conformitate și anexe care par să stabilească un cadru de reglementare viitor. Estimarea noastră este că, pentru un producător, presiunea poate veni nu de la o autoritate națională care va efectua inspecții peste câțiva ani, ci direct de pe lanțul de aprovizionare, sub forma chestionarelor de calificare a furnizorilor trimise de clienții mari înainte ca obligațiile legale să devină exigibile.
Mecanismul prin care această cerință coboară pe lanțul de furnizare îmbracă forme juridice diferite în funcție de încadrarea produsului final. Conform Articolului 25 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2024/1689, furnizorul unui sistem AI cu risc ridicat și terțul care furnizează un sistem AI, un model AI, instrumente, servicii, componente sau procese utilizate sau integrate în acel sistem au obligația legală de a stabili, prin acord scris, informațiile, capabilitățile, accesul tehnic și asistența necesare, pe baza stadiului tehnicii general recunoscut, pentru ca furnizorul să se poată conforma pe deplin obligațiilor din regulament. Obligația nu se aplică terților care pun la dispoziția publicului instrumente, servicii, procese sau componente sub licență liberă și cu sursă deschisă (open-source). Modelele de uz general sunt însă tratate diferit: chiar dacă sunt puse la dispoziție sub licență open-source, ele rămân vizate de obligație. Oficiul pentru IA poate elabora și recomanda clauze contractuale-tip voluntare pentru contractele dintre furnizorii de sisteme cu risc ridicat și terți. Încălcarea acestei obligații poate atrage amenzi de până la 15.000.000 EUR sau 3% din cifra de afaceri anuală totală la nivel mondial (oricare dintre valori este mai mare), conform Articolului 99 alineatul (4) litera (da); pentru IMM-uri se aplică valoarea mai mică dintre cele două (Articolul 99 alineatul (6)).
Prevederea creează o obligație legală pentru ambele părți: furnizorul sistemelor autonome din Anexa III sau al produselor reglementate din Secțiunea A (cum sunt dispozitivele medicale) și terțul care îi furnizează componente sau procese. Ea se aplică de la 2 decembrie 2027 pentru Anexa III, respectiv de la 2 august 2028 pentru produsele din Anexa I Secțiunea A. Pentru acești clienți, solicitarea documentației tehnice de la furnizorii de subansambluri este mijlocul practic de a respecta obligația de a stabili prin acord scris informațiile și accesul necesare. Textul nu definește noțiunea de „componente”. În interpretarea noastră, un furnizor de piese pur mecanice, fără componentă AI, nu este vizat în mod natural, în timp ce hardware-ul care alimentează sistemul AI (senzori, actuatoare) este un caz ambiguu. În schimb, pentru clienții din Secțiunea B (producători de mașini industriale sau de vehicule și componente pentru vehicule), unde Articolul 2 alineatul (2) exclude aplicarea directă a Articolului 25, cerința pe lanț nu derivă din Articolul 25 din AI Act, ci, în măsura în care va exista, din legislația lor sectorială de siguranță (Regulamentul privind mașinile sau Regulamentul privind siguranța generală a vehiculelor). Producătorul răspunde pentru conformitatea întregului produs, ceea ce îl poate determina să ceară informații furnizorilor.
Ne așteptăm ca marii integratori industriali să ceară furnizorilor de componente informații privind originea datelor, testarea robusteții și trasabilitatea, deoarece răspund pentru produsul final. Aceasta este estimarea noastră, întrucât la această dată nu am găsit publicate ghiduri ale Comisiei Europene privind Articolul 25 (Comisia pregătește un ghid privind responsabilitățile pe lanțul valoric) și nici clauze contractuale-tip publicate de Oficiul pentru IA, astfel că forma acestor cereri nu este încă standardizată. Un furnizor din România care nu poate oferi astfel de informații ar putea întâmpina dificultăți în etapa de calificare.
Mizele reîncadrării juridice generale sunt clarificate tot de Articolul 25, la alineatul (1). Un distribuitor, un importator, un utilizator sau orice terț devine juridic furnizor al unui sistem AI cu risc ridicat în trei situații explicite: își aplică numele sau marca pe un sistem AI cu risc ridicat deja introdus pe piață (fără a aduce atingere acordurilor contractuale care alocă altfel obligațiile), aduce o modificare substanțială unui sistem astfel încât acesta să rămână un sistem cu risc ridicat, sau modifică scopul prevăzut al unui sistem care nu era încadrat la risc ridicat în așa fel încât acesta devine sistem cu risc ridicat.
Ruta prin care aceste obligații ajung efectiv la un producător depinde direct de încadrarea produsului său în Anexa I. În timp ce alineatul (3) al Articolului 25 stabilește că producătorul produsului final este considerat furnizor al sistemului AI încorporat pentru produsele din Secțiunea A, cum sunt dispozitivele medicale reglementate de Regulamentul (UE) 2017/745, atunci când sistemul este introdus pe piață împreună cu produsul sub numele sau marca producătorului sau este pus în funcțiune sub numele sau marca acestuia după introducerea produsului pe piață, situația este diferită pentru producătorii de mașini și de vehicule, situați în Secțiunea B.
Pentru mașinile reglementate de Regulamentul (UE) 2023/1230 (Secțiunea B, punctul 21, adăugat prin Regulamentul (UE) 2026/1744) și pentru vehiculele și componentele lor acoperite de Regulamentul (UE) 2019/2144 privind siguranța generală a vehiculelor (Secțiunea B, punctul 19), operarea legii este mediată de Articolul 2 alineatul (2). Conform acestuia, pentru sistemele de risc ridicat din Secțiunea B se aplică direct doar Articolul 6 alineatul (1), Articolul 60a și Articolele 102–112, iar cerințele de fond urmează să fie integrate în legislația sectorială specifică prin acte delegate sau de punere în aplicare. La mașini, Regulamentul (UE) 2023/1230 prevede că actele delegate privind sistemele AI se aplică de la data de 2 august 2028. Producătorul de mașini industriale nu va aplica două sisteme paralele de conformitate, ci va integra cerințele de siguranță algoritmică în procedura de evaluare a echipamentului său.
Determinarea riscului ridicat necesită aplicarea testului dublu prevăzut de Articolul 6 alineatul (1). Un sistem AI este clasificat ca având risc ridicat doar dacă îndeplinește două condiții cumulative: funcționează ca o componentă de siguranță a unui produs acoperit de legislația din Anexa I (sau este el însuși un astfel de produs), iar produsul respectiv este supus unei evaluări a conformității efectuate de o terță parte, un organism notificat, în vederea introducerii pe piață. Un modul automatizat integrat într-o mașină pentru care producătorul poate folosi auto-certificarea nu trece de acest prag și nu intră în categoria de risc ridicat. Regulamentul (UE) 2023/1230 cere însă evaluare de către o terță parte pentru componentele de siguranță și pentru sistemele integrate cu comportament autoevolutiv bazat pe învățare automată, care asigură funcții de siguranță (Anexa I, partea A, punctele 5 și 6), iar auto-certificarea este permisă pentru categoriile din partea B doar dacă produsul a fost proiectat conform standardelor armonizate sau specificațiilor comune. Testul restrânge aplicabilitatea strict la componentele critice pentru siguranță evaluate de terți.
Structura Anexei I împarte produsele în două regimuri de conformitate. Pe de o parte, pentru produsele din Secțiunea A, cum sunt dispozitivele medicale, Articolul 43 alineatul (3) prevede că evaluarea cerințelor AI face parte din procedura de evaluare a conformității din legislația sectorială (MDR) și că se evaluează și sistemul de management al calității din Articolul 17. Organismul notificat sectorial poate evalua și cerințele AI dacă îndeplinește condițiile din Articolul 31 și solicită desemnarea până la 28 ianuarie 2028. Pe de altă parte, pentru producătorii de mașini și de vehicule din Secțiunea B, cerințele de siguranță AI urmează să fie integrate prin Regulamentul privind mașinile 2023/1230 sau Regulamentul 2019/2144. Pachetul Digital Omnibus (Regulamentul (UE) 2026/1744) a stabilit aplicarea cerințelor din Capitolul III, secțiunile 1–3, de la 2 august 2028 pentru sistemele din Anexa I (Articolul 6 alineatul (1)) și de la 2 decembrie 2027 pentru sistemele autonome din Anexa III (Articolul 113, al treilea paragraf, litera (c)). Pentru Secțiunea B nu există aplicare directă a acestor cerințe.
În paralel cu calendarele pentru risc ridicat, cerințele generale de transparență reglementate de Articolul 50 au devenit aplicabile de la 2 august 2026. Acestea obligă la informarea persoanelor care interacționează cu un sistem automatizat și la etichetarea conținutului generat sintetic. Amendamentele aduse prin Regulamentul (UE) 2026/1744 au acordat doar un termen tehnic extins până la 2 decembrie 2026 pentru cerința de marcare lizibilă automat (machine-readable) prevăzută la Articolul 50 alineatul (2), aplicabilă sistemelor puse pe piață anterior. Obligațiile depind de rol și de situație: furnizorii de sisteme generative trebuie să marcheze conținutul generat (alineatul (2)), furnizorii de sisteme destinate interacțiunii directe cu persoane trebuie să asigure informarea acestora (alineatul (1)), iar implementatorii trebuie să dezvăluie deepfake-urile și textele publicate pentru informarea publicului în chestiuni de interes public (alineatul (4)). Pe baza ghidurilor Comisiei privind transparența conținutului generat de AI (C(2026) 5054, 20 iulie 2026), folosirea internă a unui model generativ de la un terț pentru documentația tehnică nu pare să intre sub aceste obligații; dacă firma dezvoltă sau modifică intern sistemul, devine furnizor.
În opinia noastră, a aștepta termenele din 2027 sau 2028 este o eroare de strategie comercială. Indiferent dacă cerința ajunge pe lanț ca o obligație legală din Articolul 25 alineatul (4) sau prin răspunderea producătorului în legislația sectorială, este de așteptat și corect ca mulți clienți industriali europeni să ceară informații despre trasabilitate înainte de a semna un contract. Parcurgerea unui audit de pregătire (Readiness Audit) și, pentru furnizorii de sisteme AI cu risc ridicat, alinierea Sistemului de Management al Calității la standardul armonizat EN 18286 oferă un reper tehnic pentru astfel de cerințe; un furnizor de componente îl poate lua ca reper voluntar. Astfel, conformitatea poate deveni, dintr-o obligație viitoare, un instrument de calificare pe piață.